barríta , nf: berrita Definizione genia de bonete (prus che àteru de furesi e de su costúmene), longu unos trinta o baranta centímetros, de intrare in conca pagu pagu e a pinnigare apitzu o a betare a una parte / min. berritola; èssere chentu concas chentu berritas = èssere totus de ideas diferentes e a iscuncórdia puru Sinonimi e contrari cdh. barreta Modi di dire csn: bideresila tra pilu e berrita = agiummai!… (ia tentu dannu, m'iant cassau, e gai); fàghere berritas e iscias = cosas diferentis, unu pagu coment'e centu concas e centu berritas; èssere a berrita e concale chin ccn. = sempri impari, sempre a s'atrollada Frasi como zente in berrita no che ndhe at ◊ berritola de turcu, nasu de moro, bestidu de panna, sentza zustacoro ◊ fut cun sa berrita cracada in faci Cognomi e Proverbi smb: Berrita, Berritta / prb: centu concas, centu berritas ◊ in conca maca pagu durat berrita ◊ a cini tenet conca no mancat berrita Terminologia scientifica bst, cst Etimo itl. berretta.
barríta 1 , nf Definizione
min. de barra 1: genia de ferru chi si faet iscúrrere aintru de lórigas o guidas po serrare un'apertura o parte de un'apertura
Sinonimi e contrari
barcioni,
passadore 1,
passante 1
Traduzioni
Francese
petite barre,
câble
Inglese
little bar
Spagnolo
barrita
Italiano
spranghétta
Tedesco
kleiner Riegel.