infruncuài, infrunculài , vrb: infulculare Definitzione atzitzare, pònnere a unu contra a s'àteru a si gherrare o brigare o àteru; su intrare o si pònnere in logu o cosas ue no si depet Sinònimos e contràrios auntzare, ifurconare, inciulai / cotulare, imbucare, infrechidhare, infrichiri, intrare, intraudhare, intzudhire, tzacare Frases est infulculendhe su frade a sa vindita 2. serrai totu is gennas ca cussus infrúncuant in dogna logu: sa riunioni est púbblica, ma no bollu chi intrint a innòi! ◊ comenti fiu infruncuendi in sa Pratza intendu unu surbietu Ètimu srd. Tradutziones Frantzesu inciter Ingresu to instigate Ispagnolu instigar Italianu istigare Tedescu verleiten.

«« Torra a chircare