arròda , nf: arrora,
orroda,
roda* Definizione
genia de imbentu, de forma tundha, chi girat in d-unu fusu intrau in mesu in mesu, de impreu mannu meda po comente faet fàcile su movimentu siat ca míminat s'atritu o frigamentu e siat ca funtzionat de leva; sa màchina de is pingiaderis, sa chi girandho dhis permitit de fàere istrégiu tundhu; su istare a rodeu de ccn. o de calecuna cosa / min. arrodedha, rodedha, rodighedha, rotedha; partes de un'a. = su butu (nughe de s'orroda, ue intrat su fusu), is ràgios (orrugos de cosa chi de sa nughe andhant a su cricu), su cricu (oru de fora, lisu, a dentes o fintzes a canale); genias de orroda: a dentes, a rajos, prena (a. de panga e tàgiu), a càmera de ària
Modi di dire
csn:
cratzonis de a. = sas ragas de furesi; a., roda de mannugros (de vinti a chimbanta) = postorzu; arrodedha 1, rodighedha de su benugu = rudéula, zoculana, s'ossu curtzu de su benugru, a s'ala de nanti; a. de su ballu = ballu tundhu, zenia de ballu chi totugantos si leant a manudenta fintzas a serrare a inghíriu
Frasi
is arrodas de is màchinas funt de gomma, is arrodas de su trenu de aciarxu
2.
fadeus duas dis de arroda, cun circulledhus, cannugas e furriadroxas, gara poética
3.
dhi fait s'arroda unu piciocu ◊ tenis axiu fendimí s’arroda: dèu no mi ghetu che musca a su meli!(Pillai)
Traduzioni
Francese
roue
Inglese
wheel
Spagnolo
rueda
Italiano
ruòta
Tedesco
Rad.
