isclamatívu , agt: escramativu Definizione chi serbit o s'impreat po isclamare, po inditare intonu o manera de ispantu naendho sa cosa: mescamente si narat de una genia de puntu /!/ chi si ponet a singiale iscriendho fràsias chi giaent a bíere meravíglia, ispantu, afuta.

«« Cerca di nuovo