brúncu , nm: bruncus Definition
sa parte de sa cara in s'oru de sa buca
Synonyms e antonyms
fruncu,
murrighile,
murru,
mutzichile,
nuncu,
runcu 1
Idioms
csn:
pònnere b. a sa broca, a s'ampulla, a sa tzuca = bufai a bruncu, bufare in o dae s'isterzu; frunziri o tròciri su b. = fai is bruncus trotus, fàghere de murru pro cosa chi no piaghet; pònniri su bruncu in terra = rúere a buca a terra, o, in suspu, bídere su dortu solu a dannu fatu
Sentences
arrancu de muscedra, balla: incàpada dhi betaus bruncu! ◊ unu dh'agherrat a su nasu, s'atru dh'istringit a bruncus
2.
s'impiegau at cumentzau a fai bruncus trotus candu at biu totu cussa cambarada de genti aspetendidhu ◊ si frunzis su bruncu bolit nai ca no ti praxit su chi nau
Scientific Terminology
crn
Etymon
ltn.
brunchus
Translations
French
museau
English
mug
Spanish
hocico,
morro
Italian
muso
German
Schnauze,
Maul.
