brúncu , nm: bruncus Definition sa parte de sa cara in s'oru de sa buca Synonyms e antonyms fruncu, murrighile, murru, mutzichile, nuncu, runcu 1 Idioms csn: pònnere b. a sa broca, a s'ampulla, a sa tzuca = bufai a bruncu, bufare in o dae s'isterzu; frunziri o tròciri su b. = fai is bruncus trotus, fàghere de murru pro cosa chi no piaghet; pònniri su bruncu in terra = rúere a buca a terra, o, in suspu, bídere su dortu solu a dannu fatu Sentences arrancu de muscedra, balla: incàpada dhi betaus bruncu! ◊ unu dh'agherrat a su nasu, s'atru dh'istringit a bruncus 2. s'impiegau at cumentzau a fai bruncus trotus candu at biu totu cussa cambarada de genti aspetendidhu ◊ si frunzis su bruncu bolit nai ca no ti praxit su chi nau Scientific Terminology crn Etymon ltn. brunchus Translations French museau English mug Spanish hocico, morro Italian muso German Schnauze, Maul.

«« Search again