irruncàre , vrb Definitzione iscúdere a murros (o fintzes giare una briga); fintzes papare runcos, papare linna, sida comente faent unos cantu animales chi papant fògia e cambigiolos puru Sinònimos e contràrios abboluire, abbruncai, arruncare*, chelcire, irmurrare, sbruncai 2. como irrunco in ispinarzos.

«« Torra a chircare