ispedhiòne , agt, nm Definitzione chi o chie manígiat su bestimentu, sa cartzamenta, o àteru, chentza atentzione, dhos ponet a stravàgiu e dhos ispàciat o isperdet tropu in pagu tempus Sinònimos e contràrios ibbaidore, isperditziau, istrubberi, istruibbenes, sperdicieri, stragioni.

«« Torra a chircare