timpàngiu , nm, nf: timpanza, timpanzu Definitzione costaos de is carradas, fiancos de is animales, su tretu tra is costas e s'ossu de su lumbu, ue faet unu pagu a fossu candho s'animale est famiu: nau de sa persona, bentre; su pl., nau a befa, cumpàngios de bufóngiu, imbriagones in cumpangia / sonare sos timpanzos a ccn. = surrare, atripare Sinònimos e contràrios bentre 2. cantu ndhe at si che ndhe betat in timpanzos! Ètimu ltn. tympanium.

«« Torra a chircare