afarcài , vrb: afracai,
afracare 1,
afrachiai 1,
afrachiare,
afrancai,
afrancare,
fracae,
fracai Definizione
andhare o lòmpere apitzu de unu cun in manos, o cun àtera cosa o fintzes solu a foedhos, a briga, su si betare apitzu de ccn. cun fortza e cun intentzione mala; fintzes acostire po istare prus acanta, nau de persona in bonu
Sinonimi e contrari
abbrancai,
acafai,
aciapai,
afarrancae,
aferrai,
aggafai,
aggarrai,
agguantai,
carrabbusai,
trubare,
tzurricare
/
allupiri,
atzurrire,
botzicare
Frasi
po no arrui si est afrancau a sa funi ◊ comenti cudhu dh'iat nau s'annomíngiu si dhi fiat afarcau coment'e unu tzurpu ◊ is invitaus si afracant po pigai su postu ◊ su cani si est afracau a mussiai ◊ su lupu afracat s'angioni ◊ mi seo afrachiau a pitzu de cudhu
2.
che àbbili mi as afracau! ◊ candu dh'at biu mi dh'at afracau… ndi dhi at nau de dónnia colori! ◊ est istau issu chi mi ch'est afracau a pitzu!
3.
comenti at biu su dinai in terra si nc'est afracau ◊ si ndi funt afracaus asusu ◊ cussos funt basadores: comente ti bient ti che afràchiant apitzu a basare!
4.
fortzis nontesta ti bolias afracai a mei po ti callentai!
Cognomi e Proverbi
prb:
su cani arrabiau si afracat a is cratzonis de su straciau
Etimo
srd.
Traduzioni
Francese
s'élancer,
se lancer
Inglese
to rush,
to hurl oneself
Spagnolo
arrojarse,
acometer
Italiano
slanciarsi,
avventarsi
Tedesco
sich werfen.