immolàre , vrb: irmolare, irmolari, ismolare, smolai Definitzione bogare s'atza a una ferramenta, a un'aina, po segare méngius; iserbare is laores, bogare is molas de s'erba; rfl. segare sa mola de su tzugu, orrúere male meda Sinònimos e contràrios acuciai, afilare 1, apuntai, arrodai 1 | ctr. ingudrai, irmarrare 2. in zerru a sos laores lis daiant una tzapitada lestra e in beranu si bi torraiat a irmolare, a che bogare s'erba prus madura 3. mi est capitau in mesu de is peis e mi at fatu irmolari! Ètimu ctl. esmolar Tradutziones Frantzesu affiler, aiguiser Ingresu to sharp Ispagnolu afilar Italianu affilare Tedescu schleifen.

«« Torra a chircare