arrapícu , nm: arrepíchiu,
arrepicu,
arripicu,
errepicu,
rempicu* Definitzione
sonu lestru e sighiu de campanas, prus che àteru alligru po festa; in cobertantza, cosa chi si narat po iscusa, tanti po lòmpere a un'iscopu
Sinònimos e contràrios
arrapichedu,
istochizu,
tocu
/
arraghèscia,
frocu
Maneras de nàrrere
csn:
arrepichetus de santu Pascuali = zenia de risposta chi su santu tiat dare faghindhe unu tzocu…; istèrrere un'arrepicu (in cobertantza)= dare a ischire una nova o chistione a zente meda, betare su bandhu, isprubbicare
Frases
is arrapicus prus bellus si fadiant po Pascamanna e po sa noti de Paschixedha
2.
no nci at arrepicus! ◊ no boghis arrepicus, chi dèu circu contzolu! ◊ no mi torris prus cun custus arrepicus, no aturis cun cust'abetu! ◊ po fàede ischire sa nova aio istérriu un'arrepicu che a Pascamanna
Tradutziones
Frantzesu
carillonnement
Ingresu
pealing (of bells)
Ispagnolu
repique
Italianu
scampanìo
Tedescu
Glockengeläute.