arroína , nf, nm: arroinu,
arruina,
arruinu,
arrúnia,
orroina Definizione
s'óssidu de su ferru, ossígenu cun ferru; nau in cobertantza, murrúngiu, disacórdiu tra personas; genia de maladia, coment'e orruina, chi ponet a is matas, a sa fògia de su trigu
Sinonimi e contrari
arruíngiu,
arrúngia 1,
orrúngiu
/
bria,
disacórdiu
Frasi
s'arruina de is acious ◊ su ferru si dh'at papau s'arroina
2.
a mimi pagu gei mi nd'importat de is arruíngius insoru!
Cognomi e Proverbi
prb:
gortedhu chi segat non ponit arrúnia
Etimo
srd.
Traduzioni
Francese
rouille
Inglese
rust
Spagnolo
herrumbre
Italiano
rùggine
Tedesco
Rost.