arrabbugíu , agt, nm: arrebbuginu,
arrebbugiu,
arrebugiu,
arribbugiu,
arribugiu,
rebbugiu Definitzione
chi o chie no tenet perunu arrespetu po àtere, chi no iscurtat, no ponet mente, una ndhe pentzat e chentu ndhe faet; chi est de naturale malu, trotu, berbétigu, malu, de trassas malas / in A. Liori, Sa cancione …: "toppa nel muro, rabbercio, truffatore"
Sinònimos e contràrios
corroedhu,
malu,
mauchedhu
Frases
a su piciochedhu no dhu boliant promovi in iscola de cantu fiat arrebbugiu ◊ faci de arrabbugiu pudésciu! ◊ ma càstia un'arrebugiu a si ponni a arropai su tzerachedhu!…◊ seus tropu arrebbugius e pretendeus chi Gesugristu si agiurit! ◊ fémmina arrebbugia, ómini corriatzu e genti pretocada no cicat mai morti! ◊ arribugiu sias!
Terminologia iscientìfica
ntl
Ètimu
ctl.
rebuig
Tradutziones
Frantzesu
scélérat
Ingresu
wicked,
impudent (person)
Ispagnolu
travieso,
insolente
Italianu
cattivóne,
monellàccio,
sfacciato,
strafottènte
Tedescu
schlimmer Lausbub,
frech.