H, h , nf: (àca) Definizione Sa de oto líteras de s’alfabbeto (aca) no si ponet po rapresentare calecunu sonu, ma s’impreat po duos bisòngios. 1) In digramma cun àteras líteras po sonu de cunsonante candho no faet a dhu rapresentare in s’iscritura cun sa cunsonante a sola. – Si ponet cun sa /c/ e cun sa /g/ candho custas portant ainnanti is vocales /e/ o /i/ ma depent fàere o poderare su sonu velare oclusivu surdu [k] sa prima e aprossimante sonoru [ɣ] o oclusivu sonoru [g] sa segundha, ca sinono si iant a lígere africadas palatales, e po cussu iscrieus chelu, chena, chentu, chera, cherina, chini, chinta (chi faent variante cun celu, cena, centu, cera, cerina, cini, cinta), iscrieus deghe/deghi, ghenna, ghénneru, ghepidore, nughe (chi faent variante cun dege/degi, genna, génneru, gepidore, nuge), e deosi etotu cudhos àteros foedhos chi depent o fàere (es. neche, neghe, gherra, chèrrere, pache, paghe, pichicu, piciochedhu, píghidu, naschire, nòghere) o poderare su sonu velare (es. pagare/pagai > chi deo paghe / chi dèu paghi, tocare/tocai > chi tue toches/chi tui tochis). – In digramma cun sa /d/ est su chi permitit de distínghere e regularizare s’iscritura de su sonu cacuminale [ɖ], deasi frecuente e distintivu de sa limba sarda (e in custu Ditzionàriu che at prus de 7.770 foedhos chi naraus cun custu sonu, e de custos prus de 1.180 funt verbos – de moltiplicare po 23 formas verbales donniunu – e po no foedhare de milas e milas de agetivos chi faent su menguante cun sufissu -edhu); iscritu /dh/ (e no serbit perunu addopiamentu ca no si ndhe faet un’àteru diferente, de sonu cacuminale!) rapresentat bene su sonu cacuminale chi naraus in foedhos che a bidha, cabadhu, cibudha, codhu, dhedhu, fodhe, grodhe, istedhu, istídhigu, landhe, modhe, nudha, odheu!, pistidhu, pudha, rudha, sodhu, tzudha, comente no podet fàere s’iscritura /dd/ chi intanti serbit po su sonu dentale oclusivu sonoru [d] chi ammalaògia tocat a iscríere addópiu che a totu is fonemas chi faent sonu longu o oclusivu sonoru (/bb/, /gg/ e /ggh/, /ll/, /nn/, /mm/, e fintzes su polivibbrante sonoru /rr/ e sibbilante surdu /ss/), in prus, /dd/ no regularizat s’iscritura ca una dópia cunsonante no s’iscriet in cuménciu de foedhu e tandho in cuménciu iat a abbarrare una sola /d–/ e faet puru sa cunfusione de unu sonu cun s’àteru ca no tenet su valore unívocu chi depet àere unu grafema; sa chistione est chi po su sonu cacuminale serbit unu digramma – e andhat bene su / dh/ – e no un’addopiamentu de sa /d/ (chi chentza dh’ischire ponent po digramma comente arresurtat faendho sa divisione de su foedhu in síllabbas). E si est su sonu dentale oclusivu sonoru, si cunsideret chi custu puru est tot’àteru che raru: in custu Ditzionàriu che at prus de 380 foedhos de iscríere cun /dd/ ca dhos naraus cun sonu dentale oclusivu sonoru e de custos prus de 120 funt verbos (custos puru de moltiplicare po 23 formas donniunu!). 2) Un’impreu diferente de sa /h/ si faet in d-unos cantu foedhos de chèscia, de giàmidu, meravígia, iscriendhodha in mesu o apustis de vocales: ohi, lampu! ◊ male, mih! ◊ boh, ite ndh’isco?! ◊ ahi, abberus est? ◊ lah, lah ita as fatu! ◊ bah chi nono! S’impreat coment’e símbulu chímicu de s’idrògene H, e coment’e incurtzadura de ora/oras h (cun númeru chi si ponet in artu o àpice).
